Consumatorii din 2025 se uita cu atentie la ceea ce cumpara, iar cadrul legal din Uniunea Europeana si Romania s-a consolidat tocmai pentru a-i ajuta sa faca alegeri informate. In acest context, intrebarea la care raspunde acest ghid este: Ce informatii sunt obligatorii pe etichetele pentru produse alimentare? Raspunsul are la baza Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor despre produsele alimentare, act aplicabil direct in toate statele membre, inclusiv Romania, precum si ghiduri si avize ale organismelor precum Comisia Europeana, ANSVSA (Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor) si EFSA (Autoritatea Europeana pentru Siguranta Alimentara). Din 13 decembrie 2016, declaratia nutritionala a devenit obligatorie pentru majoritatea alimentelor preambalate, iar alte cerinte – de la alergeni la citibilitate – sunt stabilite in anexe si regulamente complementare. In cele ce urmeaza, detaliem cerintele esentiale, cu exemple practice, cifre si bune practici utile atat pentru producatori, cat si pentru comercianti si profesionisti in controlul calitatii.
Pentru produsele expuse pe raft, eticheta este punctul unic de adevar. Fie ca vorbim despre lapte, paste, conserve, snackuri sau bauturi, eticheta trebuie sa explice clar ce este produsul, din ce este facut, cat contine si cum trebuie pastrat/consumat. In plus, trebuie sa respecte standarde de lizibilitate (dimensiunea minima a fontului, contrast, plasare), sa indice lotul si sa mentioneze operatorul alimentar responsabil. Pentru cei care proiecteaza sau tiparesc materiale, solutiile profesionale de etichete produse alimentare pot face diferenta intre conformitate si risc de retrageri sau sanctiuni.
Denumirea, lista ingredientelor si alergenii: inima transparentei
Primul set de informatii care trebuie sa apara pe ambalaj vizeaza identificarea clara a produsului si componentelor sale. Conform Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, pe eticheta trebuie sa se regaseasca denumirea legala a produsului (de exemplu: „iaurt natur”, „suc de mere 100%”, „ciocolata cu lapte”), nu doar nume de fantezie sau marci comerciale. Daca produsul a fost supus unui tratament specific – de pilda congelare, afumare, rehidratare – aceasta informatie trebuie indicata langa denumire, astfel incat consumatorul sa inteleaga natura reala a produsului (ex.: „file de peste congelat, decongelat inainte de vanzare”).
Lista ingredientelor este obligatorie pentru produsele compozite si se prezinta in ordinea descrescatoare a cantitatilor in momentul fabricarii. Pentru ingrediente compuse (de pilda „ciocolata” intr-o prajitura), subcomponenta trebuie detaliata, cu exceptia cazurilor prevazute in anexe (de exemplu, cand ingredientul compus reprezinta sub 2% si anumite conditii sunt indeplinite). In plus, ingredientul primar – cel care reprezinta peste 50% din produs sau este esential pentru a-l defini – are reguli specifice de origine atunci cand difera de indicatia generala a produsului (Regulamentul de punere in aplicare (UE) 2018/775).
Cand vine vorba despre alergeni, cerinta este foarte clara: trebuie evidentiati in lista ingredientelor printr-un mijloc care ii scoate in evidenta (de regula bold). Uniunea Europeana recunoaste in mod explicit 14 categorii de alergeni, iar nerespectarea afisarii corecte poate conduce la retrageri de pe piata si risc sanitar. EFSA publica periodic evaluari ale riscurilor, iar autoritatile nationale, precum ANSVSA, supravegheaza implementarea si pot dispune sanctiuni si retrageri. Cele 14 categorii sunt:
- ✅ Cereale care contin gluten: grau (inclusiv spelta si khorasan), secara, orz, ovaz.
- ✅ Crustacee si produse derivate.
- ✅ Oua si produse derivate.
- ✅ Peste si produse derivate.
- ✅ Arahide si produse derivate.
- ✅ Soia si produse derivate.
- ✅ Lapte si produse derivate (inclusiv lactoza).
- ✅ Fructe cu coaja lemnoasa: migdale, alune de padure, nuci, caju, pecan, fistic, nuci de Brazilia, macadamia.
- ✅ Telina si produse derivate.
- ✅ Mustar si produse derivate.
- ✅ Susan si produse derivate.
- ✅ Dioxid de sulf si sulfiti la concentratii > 10 mg/kg sau 10 mg/l exprimat ca SO2.
- ✅ Lupin si produse derivate.
- ✅ Moluste si produse derivate.
In practica, un produs de panificatie trebuie sa evidentieze, de exemplu, GRAU si poate include avertizari de tipul „poate contine urme de SUSAN si LAPTE” daca exista riscuri de contaminare incrucisata, cu mentiunea ca astfel de avertizari nu pot inlocui bunele practici de productie. De asemenea, mentionarea procentelor pentru anumite ingrediente (QUID) este obligatorie atunci cand ingredientul apare in denumirea produsului, este ilustrat pe ambalaj sau este esential pentru a-l caracteriza; de exemplu, „ciocolata cu alune (alune 20%)”.
Pe scurt, modelul minim de transparenta pentru majoritatea alimentelor preambalate include: denumirea clara, lista completa a ingredientelor in ordinea cantitatilor, evidentierea alergenilor conform listei UE (14 categorii) si indicarea procentuala a ingredientului proeminent. Implementate corect, aceste elemente reduc reclamatiile si incidentele de siguranta si faciliteaza controalele oficiale.
Declaratia nutritionala obligatorie: valori pe 100 g si repere pentru consumatori
Din 13 decembrie 2016, conform Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, declaratia nutritionala este obligatorie pe aproape toate alimentele preambalate. Formatul de baza trebuie sa prezinte, in aceasta ordine, valorile pe 100 g sau 100 ml: valoare energetica (kJ si kcal), grasimi, din care acizi grasi saturati, carbohidrati, din care zaharuri, proteine si sare. „Sarea” se calculeaza rezultand din continutul de sodiu (sare = sodiu x 2,5). Aceste elemente reprezinta „cei 7 obligatorii” care trebuie sa apara intotdeauna, cu exceptiile prevazute in Anexa V (de pilda, produse neprelucrate cu un singur ingredient, apa, ierburi si condimente in cantitati mici, anumite produse artizanale vandute direct in cantitati mici etc.).
Pentru a oferi context consumatorilor, multi operatori adauga si informatia pe portie si procent din aportul de referinta (RI). In UE, pentru un adult mediu, RI este de 8400 kJ / 2000 kcal pe zi. Desi procentul RI pe portie este optional, el ajuta la decodificarea rapida a ambalajelor – de exemplu un baton cu 250 kcal reprezinta ~12,5% din RI. Atentie insa: comparabilitatea intre produse se face in primul rand la nivel de 100 g/ml, deoarece portiile pot fi definite diferit de producatori.
Din punct de vedere tehnic, valorile nutritionale trebuie sa fie bazate pe date reale, fie din analize de laborator, fie din calcule pe baza de ingrediente (tabele compozitionale), cu mentiunea ca abaterile trebuie sa se incadreze in tolerantele acceptate de Comisia Europeana. Rounding-ul este permis conform ghidurilor (de exemplu, sub 0,5 g zaharuri la 100 g se poate declara 0 g, in anumite conditii). Daca se fac mentiuni nutritionale sau de sanatate (ex.: „sursa de fibra”, „light”, „bogat in vitamina C”), trebuie respectate Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 si lista de mentiuni permise, iar declaratia nutritionala se extinde uneori cu elemente suplimentare (vitamine/minerale cu procente din VNR).
Aspecte practice care ajuta la conformitate si la intelegerea rapida:
- 🍏 Prezentati tabelul pe 100 g/100 ml in acelasi camp vizual cu alte informatii cheie, cu font lizibil si contrast ridicat.
- 🍏 Daca indicati si pe portie, explicati clar marimea portiei (ex.: 30 g = 1 felie; 250 ml = 1 pahar).
- 🍏 Folositi unitatile corecte: energie in kJ si kcal; sare (nu sodiu) in g; acizi grasi saturati in g.
- 🍏 Pentru produse variabile (ex.: fructe uscate), indicati valorile medii si conditiile (ex.: produs natural supus variatiilor).
- 🍏 Evitati aglomerarea: pastrati ordinea legala si folositi un layout consistent pe toate SKU-urile.
Nu in ultimul rand, exista si cazuri in care declaratia nutritionala nu este ceruta (Anexa V), insa daca se face orice declaratie nutritionala/health sau se adauga vitamine/minerale, declaratia devine obligatorie. De asemenea, bauturile alcoolice peste 1,2% vol au regim particular, dar tendinta europeana (inclusiv pentru vin, prin regulamente sectoriale recente) este de crestere a transparentei nutritionale, inclusiv prin solutii digitale complementare (QR), fara a substitui informatiile de baza cerute pe ambalaj.
Cantitatea neta, originea, data durabilitatii si lotul: informatii care dirijeaza decizia de cumparare
Cantitatea neta trebuie indicata in unitati de masa (g, kg) sau volum (ml, l) in functie de natura produsului. Pentru alimente solide in lichid de acoperire (ex.: peste in saramura), se impune si greutatea scursa. Marcajul „e” (e-mark) poate fi utilizat pentru a indica respectarea Directivei privind cantitatile nominale si controalele metrologice in UE, dar nu inlocuieste obligatia declararii cantitatii nete. Pentru produse la pahar sau doza, tolerantele sunt stabilite in ghiduri tehnice si trebuie respectate la nivel de lot, nu doar pe esantioane singulare.
Originea sau locul de provenienta este obligatorie in anumite cazuri: carne proaspata de porc, oaie, capra si pasare (Regulament (UE) nr. 1337/2013), carne de vita (cu sistem de etichetare specific), peste (cu zona FAO), miere, ulei de masline, fructe si legume proaspete, precum si atunci cand lipsa originii ar putea induce in eroare. Din 2019, daca originea ingredientului primar difera de indicatia de origine a alimentului, se aplica regulile (UE) 2018/775 – de exemplu: „Produs in Romania. Ingredient primar (cacao) de origine non-UE”.
La capitolul data, exista doua formule distincte si foarte importante pentru siguranta alimentara si reducerea risipei:
- 📅 „A se consuma pana la” (data limita de consum, DLC) – pentru produse perisabile din punct de vedere microbiologic (ex.: carne proaspata, peste proaspat, lapte proaspat). Dupa depasirea DLC, produsul nu trebuie consumat.
- 📅 „A se consuma de preferinta inainte de” (data durabilitatii minimale, DDM) – pentru produse stabile (ex.: paste, conserve, biscuiti). Dupa DDM, produsul poate fi inca sigur daca a fost pastrat corect, dar calitatea poate scadea.
- 📅 Formatul de data trebuie sa fie clar (zi-luna-an acolo unde este necesar). Daca data necesita conditii speciale, acestea se mentioneaza (ex.: „A se pastra la 0–4°C”).
- 📅 Pentru lot, se foloseste de regula marcajul cu litera „L” urmata de codul lotului, conform Directivei 2011/91/UE. Lotul permite trasabilitatea la nivel de productie si este esential pentru retrageri.
- 📅 Pentru produse congelate, se indica si data congelarii sau data primei congelari – de pilda, carnea congelata trebuie sa includa „congelat la: [data]”.
Aceste informatii nu sunt doar „birocratie”. In rapoartele de piata din ultimii ani, peste 60% dintre consumatori declara ca verifica data si originea inainte de a plasa produsul in cos, iar peste 40% se uita la cantitatea neta si pretul pe unitatea de masura pentru comparabilitate. Pentru operatori, o etichetare clara a lotului si corelarea cu documentele de trasabilitate reduc timpul de reactie in caz de neconformitate cu 30–50%, conform bunelor practici raportate de industria europeana. ANSVSA, impreuna cu ANPC, supravegheaza piata si poate dispune masuri corective, retrageri si sanctiuni atunci cand informatiile lipsesc sau sunt inselatoare.
In fine, anumite produse necesita instructiuni de utilizare si conditii de pastrare (ex.: „A se consuma in maximum 3 zile de la deschidere”, „A se pastra la -18°C si a nu se recongela dupa decongelare”). Acestea sunt obligatorii daca lipsa lor ar impiedica utilizarea corecta a alimentului.
Lizibilitate, limba, operatorul responsabil si bune practici de prezentare
Chiar si atunci cand toate informatiile sunt prezente, eticheta poate esua daca nu este lizibila. Regulamentul (UE) 1169/2011 impune o inaltime minima a caracterelor (x-height) de 1,2 mm pentru ambalaje standard si 0,9 mm pentru ambalaje mici (suprafata cea mai mare < 80 cm2). Aceasta este o cerinta cuantificabila, verificabila cu rigla tipografica, si nu o recomandare. Contrastul cromatic trebuie sa asigure citirea fara efort; texte deschise pe fundal deschis sau aglomerarea de informatii in zone curbate ale ambalajului sunt frecvent sanctionate in controale. Toate informatiile obligatorii trebuie sa fie usor vizibile, lizibile si indelebile, fara a fi ascunse de imagini sau de plieri ale ambalajului.
Limba: informatiile trebuie furnizate intr-o limba usor inteleasa de consumatorii din tara in care produsul este comercializat. In Romania, aceasta inseamna prezenta informatiilor in limba romana. In cazul importurilor, etichetele suplimentare (over-labels) sunt admise, dar trebuie aplicate corect, fara a acoperi date importante (de exemplu, DDM sau DLC). Orice traducere trebuie sa pastreze sensul si exactitatea informatiilor legale (ex.: „use by” nu se traduce ca „de preferinta inainte de”).
Operatorul responsabil: trebuie indicat numele si adresa operatorului sub al carui nume alimentul este comercializat sau, daca operatorul nu este stabilit in UE, a importatorului. Aceasta cerinta asigura responsabilitatea legala si permite autoritatilor si consumatorilor sa contacteze entitatea potrivita in caz de probleme. Comisia Europeana subliniaza ca responsabilitatea pentru informare revine operatorului mentionat pe eticheta, chiar daca alte companii intervin in lant (ambalatori, distribuitori).
Bune practici care cresc sansele de conformitate si incredere:
- 🧭 Grupati informatiile cheie in acelasi camp vizual: denumire, cantitate neta, data, alergeni si operator.
- 🧭 Folositi fonturi simple, de regula sans serif, si evitati toate majusculele pe texte lungi.
- 🧭 Asigurati contrast ridicat (raport minim recomandat 4,5:1 intre text si fundal) si evitati suprapunerea peste imagini.
- 🧭 Verificati x-height cu sabloane tipografice si testati lizibilitatea pe mostre tiparite, nu doar pe ecran.
- 🧭 Implementati verificari interne: lista de control inainte de tipar, revizie juridica si validare a datelor nutritionale.
Nu uitati de trasabilitate: marcarea lotului, corelarea cu documente de productie si pastrarea inregistrarilor pe lant (de la receptie materii prime la vanzare) sunt esentiale pentru raspuns rapid la incidente. In ultimii ani, Comisia Europeana si EFSA au promovat digitalizarea informatiilor (coduri QR, e-label) drept completare, nu inlocuire, a informatiilor obligatorii tiparite. Codurile pot directiona catre tabele nutritionale extinse, informatii despre sustenabilitate sau retete, dar esentialul legal trebuie sa ramana pe ambalaj, lizibil si permanent.
In ansamblu, eticheta perfecta nu inseamna doar conformitate; inseamna claritate, utilitate si respect fata de consumator. Respectarea cerintelor privind denumirea, ingredientele si alergenii, declaratia nutritionala, cantitatea neta, originea, data, lotul, lizibilitatea si identificarea operatorului creeaza un standard profesional solid. Cadrul european – cu nucleul sau in Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 – si implementarea nationala prin autoritati ca ANSVSA ofera repere clare. Ramane ca fiecare operator sa le aplice riguros, sa testeze etichetele pe mostre reale si sa mentina documentatia la zi, astfel incat produsele sa fie nu doar gustoase, ci si sigur si corect prezentate.
