Ce contine sangele

Sângele este un lichid vital care circulă prin venele și arterele noastre, asigurând transportul substanțelor esențiale în tot corpul. Cunoașterea compoziției sângelui este esențială pentru înțelegerea funcțiilor sale și a modului în care ne menține sănătatea. În acest articol, vom explora detaliile fiecărei componente a sângelui, subliniind rolul lor esențial.

Celulele roșii (eritrocite)

Celulele roșii sau eritrocitele reprezintă componenta principală a sângelui uman și au un rol crucial în transportul oxigenului de la plămâni către țesuturile corpului. Aceste celule sunt discuri biconcave, ceea ce le permite să aibă o suprafață mare pentru schimbul de gaze și să fie flexibile pentru a trece prin capilarele înguste. Eritrocitele conțin o proteină numită hemoglobină, care le conferă culoarea roșie și capacitatea de a lega oxigenul.

La nivel mondial, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă monitorizarea nivelului de hemoglobină ca indicator al sănătății generale. La adulți, un nivel normal de hemoglobină este de aproximativ 13-18 g/dL la bărbați și 12-16 g/dL la femei.

Funcțiile principale ale eritrocitelor includ:

• Transportul oxigenului: Eritrocitele preiau oxigenul din alveolele pulmonare și îl transportă în tot corpul.
• Eliminarea dioxidului de carbon: Aceste celule ajută, de asemenea, la transportul dioxidului de carbon de la țesuturi înapoi la plămâni, unde este expirat.
• Menținerea echilibrului acid-bazic: Prin transportul dioxidului de carbon, eritrocitele ajută la reglarea pH-ului sângelui.
• Flexibilitate și adaptabilitate: Datorită formei lor, eritrocitele pot naviga prin capilarele cele mai înguste.
• Durata de viață: O celulă roșie trăiește aproximativ 120 de zile înainte de a fi înlocuită.

Deficiențele în numărul de eritrocite sau anomaliile în structura lor pot provoca afecțiuni precum anemia, care necesită investigații și tratamente corespunzătoare.

Celulele albe (leucocite)

Celulele albe, cunoscute sub numele de leucocite, joacă un rol esențial în apărarea organismului împotriva infecțiilor. Aceste celule sunt mult mai puțin numeroase decât eritrocitele, dar sunt vitale pentru imunitatea noastră. Există diferite tipuri de leucocite, fiecare având funcții specifice în sistemul imunitar.

Acestea includ:

• Neutrofile: Reprezintă aproximativ 60-70% din totalul leucocitelor și sunt primele care răspund la infecții bacteriene.
• Limfocite: Acestea sunt responsabile pentru răspunsul imun adaptativ și sunt împărțite în celule T și B.
• Monocite: Transformă-se în macrofage care fagocitează patogenii și resturile celulare.
• Eozinofile: Acționează în principal împotriva paraziților și sunt implicate în reacțiile alergice.
• Basofile: Participă la reacțiile alergice și eliberează histamină, contribuind la inflamație.

Testele de sânge care măsoară numărul și tipurile de leucocite sunt esențiale pentru diagnosticarea infecțiilor și a bolilor autoimune. American Society of Hematology subliniază importanța monitorizării nivelului de leucocite pentru prevenirea și tratarea afecțiunilor hematologice.

Plasma

Plasma este componenta lichidă a sângelui și reprezintă aproximativ 55% din volumul total al sângelui. Aceasta este formată în principal din apă (aproximativ 90%), dar conține și proteine, electroliți, nutrienți, hormoni și deșeuri metabolice. Plasma joacă un rol crucial în menținerea homeostaziei și transportul substanțelor esențiale.

Funcțiile cheie ale plasmei includ:

• Transportul nutrienților: Plasma transportă glucoza, aminoacizii și acizii grași către celule pentru energie și creștere.
• Reglarea temperaturii corpului: Prin circulația sa, plasma ajută la distribuirea uniformă a căldurii în organism.
• Coagularea sângelui: Plasma conține factori de coagulare care sunt esențiali pentru prevenirea sângerărilor excesive.
• Menținerea presiunii osmotice: Proteinele plasmatice, cum ar fi albumina, ajută la menținerea echilibrului lichidelor între sânge și țesuturi.
• Eliminarea deșeurilor: Substanțele rezultate din metabolism sunt transportate prin plasmă către rinichi pentru excreție.

Cercetările efectuate de National Institutes of Health (NIH) evidențiază importanța plasmei în tratarea unor afecțiuni medicale, cum ar fi hemofilia și diferite tulburări imunologice.

Factorii de coagulare

Factorii de coagulare reprezintă un grup de proteine esențiale în procesul de hemostază, care ajută la oprirea sângerărilor. Aceștia acționează în cascadă pentru a forma un cheag de fibrină care sigilează rănile și previne pierderile excesive de sânge.

Există mai mulți factori de coagulare numerotați de la I la XIII, fiecare având un rol specific în procesul de coagulare. De exemplu, factorul VIII este esențial pentru coagulare și deficitul său duce la hemofilia A.

Este important să menționăm câteva caracteristici ale factorilor de coagulare:

• Activare în cascadă: Fiecare factor este activat secvențial, ceea ce duce la o reacție amplificată.
• Rol în vindecarea rănilor: Ajută la formarea unui cheag stabil pentru a proteja și vindeca rana.
• Interacțiunea cu plachetele: Factorii de coagulare lucrează împreună cu trombocitele pentru a consolida cheagul.
• Reglarea strictă: Activitatea lor este controlată pentru a preveni coagularea excesivă, ceea ce ar putea duce la tromboze.
• Tratament specific: Deficitul de factori de coagulare necesită tratamente personalizate, cum ar fi administrarea de concentrate de factor.

Federația Internațională de Hemofilie subliniază importanța diagnosticării și tratamentului adecvat al tulburărilor de coagulare pentru a asigura o calitate bună a vieții pacienților.

Plachetele sangvine (trombocite)

Trombocitele sunt fragmente celulare mici care joacă un rol esențial în procesul de coagulare a sângelui. Acestea sunt produse în măduva osoasă și sunt eliberate în circulație pentru a participa la formarea cheagurilor de sânge, prevenind astfel sângerările excesive.

Caracteristicile esențiale ale trombocitelor includ:

• Formarea cheagurilor: Trombocitele se adună la locul unei leziuni și formează un dop pentru a opri sângerarea.
• Interacțiunea cu factorii de coagulare: Acestea activează factorii de coagulare, consolidând astfel cheagul de sânge.
• Agregarea plachetară: Trombocitele se lipesc unele de altele și de peretele vasului lezat.
• Durata de viață: Trombocitele trăiesc aproximativ 7-10 zile în circulație.
• Rol în inflamație: Participă la răspunsul inflamator, eliberând mediatori care contribuie la vindecarea țesuturilor.

Un număr normal de trombocite variază între 150.000 și 450.000 pe microlitru de sânge. Tulburările legate de trombocite includ trombocitopenia (număr scăzut de trombocite) și trombocitoza (număr crescut de trombocite), care necesită evaluare și tratament medical. Societatea Americană de Hematologie subliniază necesitatea monitorizării nivelului de trombocite pentru a preveni complicațiile cardiovasculare și hemoragice.

Proteinele plasmatice

Proteinele plasmatice sunt componente esențiale ale plasmei sângelui, având diverse roluri în menținerea sănătății. Cele mai importante proteine plasmatice includ albumina, globulinele și fibrinogenul, fiecare având funcții distincte și critice în organism.

Albumina constituie aproximativ 60% din proteinele plasmatice și are mai multe roluri, inclusiv:

• Menținerea presiunii oncotice: Albumina ajută la menținerea echilibrului fluidelor între sânge și țesuturi.
• Transportul substanțelor: Aceasta transportă hormoni, vitamine și alte molecule prin sânge.
• Rezervor de aminoacizi: Albumina servește ca sursă de aminoacizi pentru sinteza proteinelor.
• Rol antioxidant: Contribuie la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.
• Indicator de sănătate: Nivelurile scăzute de albumină pot indica probleme de sănătate, cum ar fi afecțiuni hepatice sau renale.

Globulinele includ o varietate de proteine, cum ar fi imunoglobulinele, care sunt esențiale pentru răspunsul imun. Fibrinogenul este o proteină-cheie în procesul de coagulare, fiind transformat în fibrină în timpul formării cheagurilor.

Monitorizarea nivelului de proteine plasmatice este crucială în evaluarea stării de sănătate a pacienților. National Health Service (NHS) din Marea Britanie recomandă testele pentru proteine plasmatice ca parte a investigațiilor de rutină pentru diagnosticarea și monitorizarea afecțiunilor cronice.

Electroliții

Electroliții sunt substanțe minerale esențiale care se găsesc în sânge, contribuind la funcționarea normală a corpului. Principalii electroliți din sânge includ sodiu, potasiu, clor, bicarbonat, calciu și magneziu. Aceștia joacă roluri critice în reglarea funcțiilor fiziologice, cum ar fi menținerea echilibrului fluidelor, transmiterea impulsurilor nervoase și contracția musculară.

Importanța electroliților este evidentă în următoarele aspecte:

• Reglarea echilibrului hidric: Sodiul este esențial pentru menținerea echilibrului fluidelor în organism, controlând volumul sanguin și presiunea arterială.
• Transmiterea impulsurilor nervoase: Potasiul și sodiul sunt critici pentru transmiterea semnalelor electrice în nervi și mușchi.
• Funcționarea musculară: Calciul este esențial pentru contracția și relaxarea mușchilor.
• Menținerea pH-ului: Bicarbonatul ajută la menținerea echilibrului acid-bazic în corp.
• Rol în coagularea sângelui: Calciul este necesar pentru activarea factorilor de coagulare.

Dezechilibrele electrolitice pot avea consecințe grave asupra sănătății, inclusiv deshidratarea, crampe musculare, aritmii cardiace și convulsii. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) subliniază importanța menținerii unui echilibru adecvat al electroliților pentru prevenirea și tratamentul bolilor cronice și acute.