RĂSTURNARE DE SITUAŢIE ÎN LITIGIUL CARIEREI DE LA SIBIOARA. ARHIVELE NAŢIONALE ÎI DAU PESTE NAS LUI HAŞOTTI

Coman-Matei-Hasotti

 

Noi probe certificate de autenticitate de Arhivele Naţionale ar putea stopa, în sfârşit, evoluţia absurdă a litigiului privind retrocedarea carierei Sibioara. Deşi clienţii celebrului avocat Ionel Haşotti au obţinut retrocedarea ilegală a 20 de hectare în inima carierei de granit, documentele emise acum spun, negru pe alb, că aceştia ar fi avut un drept scriptic doar asupra unei suprafeţe de 8 hectare. Însă cele 8 hectare ale autorului Nicolae Tudorancea au fost deja retrocedate către fiica sa, Lucreţia Păsculescu, încă din anul 2004. Prin urmare, suprafaţa rămasă de retrocedat era ZERO. În baza acestui ZERO absolut, clienţii lui Haşotti cer daune şi de la stat, şi de la titularul licenţei miniere. În baza aceluiaşi ZERO, un fost prefect al judeţului Constanţa a fost trimis în judecată ca să răspundă că nu a aprobat retrocedarea ilegală.

La mâna unei judecătoare care a ajuns inculpată

Totul, dar absolut totul, în litigiul retrocedării de la Sibioara este o halucinaţie. Reamintim că, în anul 2005, societatea Comprest Util SRL, aparţinând omului de afaceri constănţean Grigore Comănescu, a plătit patru milioane de euro – bani provenind dintr-un credit bancar, nerambursat integral nici în momentul de faţă – pentru achiziţia părţilor sociale ale SC Somaco Construct SRL. Această societate exploata cariera Sibioara II Valea cu Izvorul, cu licenţă minieră exclusivă emisă de Guvernul României. În 2008, după ani de netulburată folosinţă a carierei cumpărate cu bani grei, Grigore Comănescu a aflat că Tribunalul Constanţa a retrocedat 20 de hectare de teren unor clienţi ai celebrului avocat Ionel Haşotti, exact în inima exploataţiei miniere. Nimeni nu s-a obosit să citeze societatea minieră în proces.

În faţa instanţei compăruseră două septuagenare reprezentate convenţional de avocatul Haşotti, care s-au judecat în contradictoriu cu cele două comisii de fond funciar de la nivelul Primăriei Lumina, respectiv Prefecturii Constanţa. Pe fond, procesul a fost judecat de controversata Corina-Eugenia Jianu, actualmente inculpată într-un dosar penal, alături de fostul primar din Năvodari, Nicolae Matei – cel apărat în piaţa publică, la un miting antijustiţie din 2012, de fostul ministru al culturii, Puiu Haşotti, fratele avocatului din povestea de faţă. Jianu a certificat calitatea de persoane îndreptăţite la retrocedare a bătrânelor reprezentate de Ionel Haşotti. Acestea au susţinut, în scris, că autorul lor ar fi plătit taxe şi impozite pentru terenul de 20 de hectare până în anul 1951. Însă certificatul de deces al autorului Nicolae Tudorancea, depus la dosarul cauzei, atesta că acesta îşi încheiase socotelile cu viaţa încă din 1942. Judecătoria Constanţa s-a limitat la recunoaşterea calităţii de persoane îndreptăţite la retrocedare, refuzând atribuirea terenului către cele două septuagenare, pe motivul că legea interzicea, atunci ca şi acum, retrocedarea carierelor în exploatare.

Filiera Haşotti

În recurs, la Tribunalul Constanţa, Ionel Haşotti a susţinut că „nu există dovadă că există o exploatare de carieră de piatră” şi astfel a obţinut un titlu de retrocedare a terenului… exceptat prin lege de la retrocedare. Comisia Judeţeană, care era condusă de liberalul Dănuţ Culeţu, nu s-a prezentat la proces, iar Comisia Locală Lumina, condusă de liberalul Ioan Roman, a angajat-o pe avocata Anca Mirăuţă, care avea sediul profesional în strada Puşkin 19A Constanţa, exact la adresa la care funcţiona şi Fundaţia Brătianu fondată chiar de Puiu Haşotti. A naibii întâmplare! La termenul decisiv al procesului, din 25 septembrie 2008, Mirăuţă i-a făcut delegaţie de substituire avocatului Toni Bobe, cunoscut membru PNL şi colaborator al fostului senator Puiu Haşotti. Necunoscând dosarul, acesta nu a formulat apărări, cerând doar amânarea pronunţării pentru a putea depune concluzii scrise. Aşa s-a câştigat retrocedarea carierei, prin încălcarea flagrantă a articolului 4 aliniatul 1 din Legea 1/2000 şi printr-o serie de întâmplări, omisiuni, minciuni şi aparente habarnisme.

Daune peste daune

În zeci de procese, Grigore Comănescu a încercat să răstoarne ilegalitatea… dar n-a reuşit. „Adevărul judiciar” stabilit în 2008 a triumfat împotriva tuturor probelor. N-a mai contat legea, licenţa minieră, înscrisurile noi, argumentele, plângerile penale, încercările de revizuire. Pur şi simplu, instanţele de la Constanţa l-au obligat pe omul de afaceri, cumpărător de bună-credinţă al carierei, să sisteze exploatarea pentru motive neprevăzute în Legea Minelor, să evacueze echipamentele şi să demoleze construcţiile de pe terenul retrocedat prin fraudă la lege. Abia în iunie 2016, clienţii lui Haşotti au intrat în posesia terenului minier. Reclamând lipsa de folosinţă din anii anteriori, aceştia au deschis un proces civil împotriva instituţiilor statului, cerând daune de 500.000 de euro. De asemenea, au început proceduri de executare silită împotriva societăţii miniere, cerând daune pentru nedemolarea construcţiilor. În gaura de mină, însă, nu e nicio construcţie şi nici n-a fost vreodată. De altfel, în procesul-verbal de punere în posesie nu se meţioneză existenţa vreunei clădiri, iar în arhiva Primăriei Lumina nu există autorizaţii de construire sau de demolare în perimetrul retrocedat clienţilor lui Haşotti. Această suprafaţă a fost exploatată intensiv în perioada comunistă, resursa minieră fiind epuizată.

Ţapul ispăşitor

La finele anului trecut, un fost prefect al judeţului Constanţa, în speţă Claudiu Palaz, a fost trimis în judecată, sub acuzaţia că ar fi pricinuit daune instituţiei de stat, echivalente cu daunele cerute de clienţii lui Haşotti. În mod evident, Palaz fusese livrat instanţei penale pe post de ţap ispăşitor, fiindu-i pus în cârcă întegul pejudiciu, deşi acesta fusese prefect doar 3 ani din cei aproape 8 ani de întârziere a procedurii de punere în posesie. Niciun alt prefect nu a mai fost trimis în judecată în acest dosar penal. În anul 2011, atunci când Palaz a opinat în sensul respingerii propunerii de atribuire a terenului minier clienţilor lui Haşotti, societatea Somaco Construct SRL deţinea o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care i se recunoştea dreptul de folosinţă şi de proprietate asupra amplasamentului minier. Această hotărâre irevocabilă fusese obţinută de Somaco Construct SRL într-o acţiune provocatorie de apărare a propriilor drepturi, în raport cu decizia de retrocedare din anul 2008. Avocatul Haşotti a reuşit, însă, să obţină revocarea hotărârii irevocabile, într-un recurs la recurs, interzis de legea procesual civilă şi de Decizia nr. 14/2009 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Revenind la dosarul penal al lui Claudiu Palaz, trebuie să mai spunem că instanţa de cameră preliminară a Curţii de Apel Constanţa a desfiinţat, anul acesta, rechizitoriul şi a trimis dosarul spre refacere la Parchetul Judecătoriei Constanţa.

Statul a luat doar 8 hectare de la Tudorancea.

Tot anul trecut, Prefectura Constanţa a cerut instanţei civile a Judecătoriei Constanţa să desfiinţeze titlul de proprietate al clienţilor lui Ionel Haşotti, pentru dovezi de retrocedare multiplă. În plin proces, Prefectura a cerut Arhivelor Naţionale o nouă verificare a situaţiei lui Nicolae Tudorancea, autorul pentru care s-au retrocedat cele 20 de hectare de teren suprapuse peste perimetrul minier al firmei Somaco. Răspunzând acestei învestiri, pe 19 aprilie 2017, Arhivele Naţionale au trimis prefectului două documente de epocă, având certificare de autenticitate, care răstoarnă cu totul situaţia de la Sibioara.
Tudorancea 8 hectare

Primul document este o fişă de recensământ agricol, din anul 1941. Potrivit acesteia, Nicolae Tudorancea deţinea în proprietate doar 10 hectare de teren şi o curte de 1.000 de metri pătraţi. Bătrânul avea etatea de 85 de ani. Neavând puterea să mai lucreze singur terenul, dăduse, potrivit fişei de recensământ, 7 hectare în dijmă. Al doilea document de arhivă este o situaţie a terenurilor părăsite şi trecute în proprietatea statului conform Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 308/1953. În acest centralizator, Nicolae Tudorancea figurează cu doar 8 hectare de teren. Bătrânul fiind decedat din 1942, proprietatea lui fusese lăsată în părăsire, fiind preluată de statul comunist. Reţineţi: 8 hectare, nimic mai mult!

Documentele n-au ieşit de la Arhive pe vremea lui Coman

Ani de zile, aceste documente nu au ieşit, în fotocopie, de la Arhivele Naţionale. De ce s-a întâmplat aşa, chiar nu putem afla, de vreme ce fostul director al instituţiei, Virgil Coman, a trecut în nefiinţă. Memoria fotografică a internetului ni-l prezintă în multe ipostaze alături de Puiu Haşotti şi de prietenul acestuia, Nicolae Matei. Departe de noi intenţia să facem vreo supoziţie cu privire la vreo posibilă legătură între relaţia publică a defunctului cu cei doi politicieni şi inabilitatea instituţiei pe care a condus-o de a găsi, la timp, documentele în cauză. Dar bine că s-au găsit!

Cele 8 hectare au mai fost retrocedate în anul 2004. Iată dovada!Pasculescu-titlu-proprietate-autor-Tudorancea-Nicolae

Acum, amintiţi-vă ce aţi reţinut mai sus: 8 hectare, atât a luat statul de la Tudorancea. Ei bine, pe 07.07.2004, Comisia Judeţeană de fond funciar a înscris numele lui Nicolae Tudorancea, în calitate de autor, pentru o retrocedare de fix 8 hectare de teren. Este vorba de Titlul de Proprietate având Codul 62878 şi numărul 2582, prin care Lucreţia Păsculescu a primit această suprafaţă de 8 hectare de teren, în contul autorului Nicolae Tudorancea. Lucreţia era fiica cea mică a lui Tudorancea şi mătuşa clientelor lui Haşotti, aşa cum reiese din documentele de arhivă.

Deşi am făcut „săpături” pentru a găsi dosarul de retrocedare din anul 2004, acesta se pare că a dispărut fără urmă. O dată cu el dispăruse, temporar, şi dovada că statul a naţionalizat de la Tudorancea doar 8 hectare şi nu 20, retrocedând integral suprafaţa fiicei sale Lucreţia, în anul 2004. Dovezile au fost restituite justiţiei de noua conducere a Arhivelor Naţionale, aşa cum arătam mai sus. În lumina acestor documente autentice, retrocedarea din 2008 se vădeşte a fi o făcătură mizerabilă. Să vedem, acum, cine va răspunde! Căci ecuaţia e simplă: ori se anulează retrocedarea abuzivă şi răspund artizanii ei, ori se bagă totul sub preş, ca-n toţi anii de până acum, şi răspunde statul plătind bani grei unor persoane care n-aveau niciun drept.                                                                                                                         Adrian Cârlescu                                                                                                                                                                    sursa

1935 Total Vizualizări 3 Vizualizări Astăzi

Adaugă primul comentariu pentru articolul "RĂSTURNARE DE SITUAŢIE ÎN LITIGIUL CARIEREI DE LA SIBIOARA. ARHIVELE NAŢIONALE ÎI DAU PESTE NAS LUI HAŞOTTI"

Scrie un comentariu

Adresa ta de mail nu va fi publicată.

*