Ghici care e cea mai productivă țară din UE!

salarii-productivitate

 

O știți pe aia că românii nu sunt productivi deci își merită salariile mici? Hai s-o uităm! Iar dacă ați simțit că e ceva în neregulă cu ea, iată despre ce e vorba.

De ce au românii salarii mici? Pentru că și „productivitatea” este mică, răspund contabilii. Într-adevăr, statisticile așa arată. România este pe penultimul loc în UE la productivitate și tot pe penultimul la salarii, înaintea Bulgariei.

Pare să aibă sens, nu? Dar hai să mergem cu contabilitatea până la capăt! Pentru că de vreme ce ai 60% din productivitate și doar 25% din salarii, este clar că undeva e o problemă!

Cifra de 60% include ajustarea la paritatea puterii de cumpărare, dar revenim la final, pentru că e practic doar un alt curs posibil al acestei discuții.

Chiar și strict statistic, „productivitatea” este un raport complicat dar puțin relevant. Ca investitor, prin productivitate înțelegi cu totul altceva: Randament! Sau câtă muncă am obținut de un euro, sau bang for the buck.

În momentul în care facem ajustarea asta, clasamentul se răstoarnă complet. Și, ca să vezi cine e pe primul loc – nici măcar Bulgaria, ci yours truly, România!

Deci avem așa: Țara, urmată de costul anual cu salariul (media UE= aproape 36.000), apoi aceeași valoare exprimată ca procent, apoi productivitatea muncii măsurată de Eurostat, iar pe ultima coloană – randamentul muncii, calculat ca raport între salariile plătite și productivitatea obținută.
Sal. Sal. Prod. Rand.
România 9161€ 26% 59% 232%
Polonia 12699€ 36% 74% 209%
Bulgaria 7619€ 21% 44% 207%
Ungaria 12136€ 34% 70% 207%
Slovacia 15830€ 44% 83% 188%
Lituania 13992€ 39% 73% 187%
Cehia 15785€ 44% 80% 181%
Croația 15668€ 44% 69% 158%
Letonia 14922€ 42% 65% 155%
Malta 23317€ 65% 92% 141%
Estonia 18172€ 51% 71% 140%
Grecia 21570€ 60% 83% 137%
Portugalia 20422€ 57% 78% 137%
Irlanda 48810€ 136% 186% 136%
Cipru 24073€ 67% 84% 125%
Slovenia 25577€ 72% 81% 114%
Spania 32008€ 89% 102% 113%
Italia 35792€ 100% 107% 107%
Germania 40602€ 114% 106% 93%
Luxemburg 65476€ 183% 170% 93%
Austria 44318€ 124% 116% 93%
Franța 46779€ 131% 116% 89%
Suedia 46805€ 131% 113% 87%
Belgia 53851€ 151% 130% 86%
Olanda 46120€ 129% 111% 86%
M.Britanie 43769€ 122% 101% 83%
Finlanda 47163€ 132% 108% 82%
Danemarca 53980€ 151% 115% 75%

Față de media UE, randamentul investiției în muncă în România este mai mult de dublu. Cel mai cu folos din UE muncesc esticii, urmați de sudici, inclusiv Grecia și restul de „PIGS”. Sub media UE este Europa cea disciplinată: Danemarca, Suedia, Olanda, Belgia, Austria, Marea Britanie, Franța și Germania! Nu că n-ar produce ei, că produc, doar că salariile de acolo sunt disproporționat de mari față de „productivitate”.

Bine, asta e până la urmă tot o prosteală contabilă – „nemții produc atât” iar „românii produc atât”. Când un român se duce în Germania, el va munci la fel de mult și de bine ca un neamț poate pe jumătate din bani, poate chiar mai bine pentru că exigențele în cazul lui sunt mai mari. Invers, ia un neamț și pune-l să muncească în condițiile din România – că și dacă reușește tot va trebui să-i plătești în plus la urmă ceva tratament pentru depresie severă.

Din limbajul ăsta statistic – de gen „productivitate per angajat” – s-a desprins ideea falsă și dăunătoare că productivitatea ar fi meritul angajatului iar lipsa ei ar fi vina aceluiași angajat. Dar asta nu-i adevărat, decât poate în mică măsură – atunci când mai dai peste câte un Dorel.

Munca efectivă a angajatului este în realitate neglijabilă în ecuația productivității. Iar în țările sărace, angajații cei mai slab-calificați de obicei muncesc mai mult și mai bine. În schimb, cu cât crește gradul de pregătire cu atât devin mai productivi angajații din țările dezvoltate, iar asta culminează – și uite așa vom ajunge la ce ne doare! – cu managementul.

Productivitatea este determinată de trei factori majori: finanțarea, tehnologia și managementul.

În România, problema accesului la tehnologie a fost rezolvată odată cu căderea comunismului – am putut importa liber orice ne lipsea. Apoi, problema accesului la capital a fost rezolvată odată cu intrarea în Uniunea Europeană – e în primul rând vina noastră că nu am putut folosi util toți banii care se revărsau peste noi, de au ajuns să umfle bule imobiliare.

Dar asta tot a antrenat o creștere uriașă de productivitate în România. Și la capitolul ăsta tot pe primul loc în Europa suntem. Între 2000 și 2017, productivitatea medie din UE (toate țările membre în prezent) a crescut cu 18,7%. Bulgaria este pe locul al doilea, cu 63% creștere. Iar România este pe primul loc, cu o creștere a productivității de 135%!

Este adevărat că România venea de foarte jos, este adevărat că meritul este în principal al apropierii și apoi al apartenenței la UE și este la fel de adevărat că salariile au crescut la rândul lor, chiar ceva mai repede.

Dar tot la fel de adevărat este că a venit (de mult!) momentul ca românii să își alinieze așteptările la piața din care au muncit atât să facă parte. Asta înseamnă și să pretindă mai mult, dar și să continue să ofere mai mult. Pentru că cifra brută modestă, de 60% productivitate față de media UE, încă poate fi îmbunătățită.

Iar diferența stă în leadership la toate nivelurile, începând cu cel politic. Dar pentru că vorbim de relații de muncă productivă și măsurabilă, să ne rezumăm acum la managementul în afaceri.

Problema managementului nu prea s-a rezolvat.

Șefi avem, slavă Domnului (șeful e ăla care îți zice ce să faci și nu e niciodată de vină pentru rezultat), dar manageri – lipsă. Iar managerii care totuși există (fără să instigăm la „ură de clasă”, pentru că oricine poate avea ocazia să ajungă și manager dacă demonstrează că e în stare să facă treabă) sunt, statistic, prea puțin productivi. Statistica asta nu este nici ea explicită, că e mai greu de măsurat direct productivitatea unui manager, dar o putem aproxima prin scădere. Dacă angajații muncesc peste medie iar rezultatul este sub medie, matematica spune că de vină sunt șefii!

Importanța managementului este de cele mai multe ori subestimată, tocmai din cauză că mulți nu reușesc să-și facă treaba așa că ce rost are… când de fapt are! Secretul salariilor mari pe muncă mai puțină din Vest este tocmai ăla că acolo există și manageri buni, care chiar dau valoare adăugată muncii. Dacă ați lucrat pe acolo pe bani puțini și ați avut șefi idioți, asta nu infirmă ci confirmă ideea – de-aia au nevoie de imigranți pe bani puțini, ca să își acopere incompetența!

Munca angajaților poate fi pusă într-o adunare: Ce face Ionel + ce face Costel – ce face Dorel / 3 = „productivitatea medie per angajat”.

Munca managerului este o relație de multiplicare: Ce fac toți împreună, bine coordonați și motivați, cu tehnologia oportună, la costuri negociate bine, cu o strategie sustenabilă de preț și poziționare pe piață, cu control al calității și reputației etc. Fiecare element mai adaugă niște procente la valoarea totală a muncii. Doar așa ajunge o afacere succes major, munca angajaților nu este niciodată de ajuns. În schimb, e lesne de observat că orice afacere de succes plătește bine și foarte bine.

Invers, într-o afacere condusă prost, „șeful” nu face înmulțiri ci împărțiri, adică irosește banii companiei, și plătește cât poate de prost doar pentru ca să amâne cât mai mult sfârșitul.

Asta se întâmplă acum în România, mai mult decât oriunde. Și, într-un fel, este de așteptat – salariile mici îi atrag în primul rând pe cei ajunși la capăt de drum, care altfel nu mai pot. De-aia am văzut la începutul anilor 2000 valul de fabrici de cusut nasturi care a poposit o vreme în România în drumul spre Bangladesh, de-aia am văzut Nokia, care și-a încercat pentru scurtă vreme norocul aici înainte să dea faliment. Au fost utile poate la vremea lor, dar acum e vremea să mergem mai departe. Și nu muncitorii sunt responsabili pentru asta, că ei au dovedit că sunt deja productivi și aici și oriunde. E timpul pentru management mai bun!

Să aduci manageri străini nu-i tocmai o soluție, chiar dacă au mai încercat-o mulți. Cei mai buni refuză din start să vină. Cei care acceptă, pe motiv de „spor de lumea a treia”, au oricum dezavantajul că nu știu limba și obiceiurile locale, că se lovesc de o garnitură de manageri intermediari care fac tot cum îi taie capul, că nu au vreo reputație de apărat deci ajung să se pună pe căpătuială rapidă.

Local, acum avem o piramidă cam așa:

Un vârf de manageri cu adevărat competenți, care și-au luat rolul în serios și care chiar aduc valoare adăugată substanțială, dar mult prea puțini pentru nevoile economiei.

Un trunchi care încă n-au ce le trebuie dar care încearcă să învețe și să se perfecționeze. Cu cât mai repede, cu atât mai bine!                                                                                                                       CONTINUAREA sursa

3195 Total Vizualizări 1 Vizualizări Astăzi

Adaugă primul comentariu pentru articolul "Ghici care e cea mai productivă țară din UE!"

Scrie un comentariu

Adresa ta de mail nu va fi publicată.

*