CUM SE TRANZACTIONEAZA O LEGE

ciuca

 

Cu ocazia cercetarilor efectuate de DNA in mai multe dosare de cumparare de influenta a unor persoane din zona politica, Guvern, Parlament, agentii guvernamentale, s-a vehiculat teza ca face obiectul coruptiei inclusiv procesul legislativ.

Si nu ne referim la coruptia sub forma elaborarii de legi pentru protectia sau imunitatea membrilor Parlamentului, (a se vedea cazul Sova-Hrebenciuc) ci la acte normative menite sa aduca foloase patrimoniale concrete pentru anumite persoane sau categorii sociale.

Legi care au o durata de viata limitata pana la realizarea scopului pentru care au fost date si care ulterior sunt abrogate, modificate sau declarate neconstitutionale.

Legi care trec neobservate si care produc efecte doar pentru cei interesati, anonimii care invart rotitele coruptiei si care benficiaza de protectie in orice regim politic.

In acest prim articol vom prezenta modul in care casta notarilor a reusit sa aduca beneficii materiale imense prin intermediul unei persoane care este reprezentantul intereselor acestora in Parlament – domnul Bogdan Ciuca, deputat si Presedintele Comisiei juridice a Camerei deputatilor (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=72&cam=2&leg=2012) si notar de la terminarea Faculatii de drept si pana in prezent la Biroul Notarial Ciucă şi Asociaţii (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=72&cam=2&leg=2012&pag=0)

Domnul Ciuca Bogdan este si notar si deputat. Si nu un oarecare deputat, ci presedinte al Comisiei Juridice din cadrul Camerei Deputatilor, acolo pe unde trec toate proiectele de lege inainte de a fi discutate in Camera.

Comisia da in 99% din cazuri ultima forma a proiectului de lege, iar de cele mai multe situatii, proiectul este aprobat fara discutii sau cu discutii extrem de sumare de catre deputati.

De aici, proiectul pleaca spre promulgare la Presedinte iar apoi devine lege prin publicare.

Existe multe Comisii in Parlament, dar nici una nu este atat de importanta ca aceasta Comisie juridica, de disciplina si imunitati.

Ea verifica si modifica orice act normativ, se pronunta asupra tuturor cererilor venite din partea Parchetelor cu privire la deputati, interpreteaza legile si Constitutia. Bineinteles, pe plan intern, pentru nevoia Parlamentului. Sau a membrilor acestuia. Sau a grupurilor de interese pe care ei le reprezinta.

Sa ne intoarcem de exemplu la domnul Ciuca Bogdan.

Notar din 1997, deputat din 2004, Vicepresedinte al Comisiei Juridice din 2008, Presedinte al aceleiasi Comisii din 2012. (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=72&cam=2&leg=2012&pag=0)

In paralel a absolvit si Colegiul National de Aparare (pepiniera SRI) si a devenit si doctor in stiinte juridice. Pe site-ul Camerei deputatilor nu se mentioneaza cine a fost conducatorul sau de doctorat sau institutia care l-a acordat.

In calitatea sa de Presedinte al Comisiei Juridice si deputat, domnul Ciuca a dus un lobby sustinut in favoarea notarilor, profesia din care face parte.

Lobby este in realitate un eufemism, pentru ca a face lobby inseamna demersuri pe care le face un grup de persoana pentru influentarea adoptarii de care parlament a unei hotarari sau legi (Sursa Dex 2009)

Or, domnul Ciuca fiind chiar in Parlament, nu mai trebuie sa faca lobby.

Face direct legea.

Sa luam un exemplu:

Legea 17/2014 privind vanzarea terenurilor agricole situate in extravilan.

Ce se stie despre acest act normativ? Mai nimic, chiar daca subiectul este adus in discutie in fiecare an electoral.

Domnul Ciuca insa cunoaste mai multe, deorece a contribuit in mod esential la elaborarea sa, datorita dublei sale calitati, de presedinte al Comisiei juridice si de notar.

A putut astfel sa faca niste servicii imense confratilor sai, notarii, si niste deservicii tot atat de mari celor care au dorit sa puna in aplicare legea.

Practic, ce a facut domnul Ciuca, asa cum aratam mai jos, a fost sa instituie pe cai ocolite o noua taxa, o dijma care s-a varsat direct in buzunarul notarilor.

Sa vedem cum s-a nascut acest act normativ:

Guvernul initiaza proiectul viitoarei legi 17/2014.

Proiectul Guvernului este adoptat de Senat in forma propusa de Guvern, fara modificari. (http://www.cdep.ro/proiecte/2013/500/70/9/se579.pdf)

A se observa forma art.25: “prevederile prezentei legi nu se aplica antecontractelor si pactelor de optiune inscrise in cartea funciara anterior intrarii in vigoare a acesteia”. Nimic anormal, o aplicare corecta a principiului neretroactivitatii legii: raporturilor juridice nascute anterior li se aplica legea in vigoare la momentul acela, respectiv Codul civil.

Proiectul este trimis de la Senat la Camera Deputatilor unde intra in Comisia Juridica, condusa de dl. Ciuca (componenta Comisiei juridice- http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.co?idc=11&leg=2012&cam=2&pag=comp20140218).

Comisia Juridica modifica proiectul aprobat de Senat si adauga la art.25 (devenit art.24) ca antecontractele si pactele de optiune trebuie sa fi fost autentificate la notar anterior intrarii in vigoare a legii (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2013/cd579_13.pdf).

Doua lucruri de remarcat: (1) prin sintagma “la notar” se restrange la aceasta categorie profesionala operatiunea de autentificare si (2) ca intrarea in vigoare a legii urma sa fie amanata o luna de la publicare, dandu-se astfel timp notarilor sa autentifice antecontractele.

Legea ajunge la Presedinte spre promulgare, care o intoarce inapoi in Parlament pentru anumite precizari, fara importanta din perspectiva prezentului articol.

Senatul face modificarile solicitate (http://www.cdep.ro/proiecte/2013/500/70/9/se579rx.pdf) si o trimite Camerei deputatilor, unde ajunge, din nou, la Comisia Juridica condusa de dl Ciuca si care mai face o modificare la proiect, in sensul ca adauga inca un articol, respectiv: “in toate cazurile in care se solicita, in conformitate cu art.1169 Cod civil, pronuntarea unei hotarari care tine loc de vanzare – cumparare, este necesar ca antecontractul sa fie incheiat in forma autentica” (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2013/cd579_13;1.pdf) (art.5)

Astfel modificat, proiectul pleaca din Comisie la Camera in vederea votului insotit de un raport in care ar fi trebuit sa se mentioneze toate modificarile aduse in Comisie si ratiunea acestora.

Raportul insa, de aceasta data, nu mentioneaza nimic cu privire la art.5 sau la art.24.

In Camera proiectul este supus votului, dupa discutii sumare, un singur deputat, dl Tinel Gheorghe, atragand atentia colegilor sai ca proiectul nu mai arata chiar ca prima data si ca se voteaza altceva decat a fost modificat in Senat (http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=7349&idm=17)

Deputatul este persiflat insa atat de Presedintele Camerei, dl. Hrebenciuc cat si de colegul acestuia, Vicepresedinte al Comisiei Juridice, dl. Nica Ciprian, care se arata revoltat de faptul ca cineva ar putea sa puna sub semnul indoielii profesionalismul membrilor Comisiei Juridice.

Proiectul este aprobat si promulgat sub denumirea Legea 17/2014 (http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=122796) in martie 2014, intrand in vigoare din aprilie 2014.

Urmarea este ca sute de mii de persoane s-au prezentat la notari ca sa incheie antecontracte de vanzare cumparare autentice.

Dupa doar o luna de la intrarea in vigoare, in mai 2014, unul din membrii Comisiei juridice, doamna deputat Gorghiu, depune un proiect de lege prin care modifica legea 17/2014 abrogand sintagma “autentic” de la antecontracte, iar in noiembrie 2014, Curtea Constitutionala declara neconstitutional articolul din lege care prevedea ca antecontractelor autentice nu li se aplica noul act normativ.

Ambele prevederi fusesera introduse in proiect de Comisia juridica, din care facea, bineinteles parte, si doamna Gorghiu.

Aceste modificari nu mai au afectat insa in niciun fel casta notarilor, pentru ca acestia deja profitasera din plin de prevederea care ulterior s-a dovedit a fi neconstitionala si care le permisese sa autentifice sute de mii de acte si sa incaseze sute de mii de euro, totul multumita domnului Ciuca si profesionistilor din Comisia juridica a Camerei deputatilor.

Continuam analiza precedenta referitoare la modul in care se intervine asupra actelor normative pentru satisfacerea intereselor castei notarilor.

Am aratat cum legea 17/2014 privind instrainarea terenurilor a fost modificata in mai multe randuri de catre Comisia juridica din Camera Deputatilor astfel incat circuitul actelor juridice sa includa in mod obligatoriu si notariatele.

Ulterior unele din prevederile introduse de catre Comisia juridica au fost declarate neconstitutionale, insa doar dupa ce efectele acestora se produsesera.

In prezenta aducem in discutie un alt caz, cel al Codului de procedura civila (Legea 134/2010), intrat in vigoare la 01.09.2012.

Luam exemplul Cartii a IV-a-a “Despre arbitraj” prin care se reglementeaza modul in care partile pot solutiona litigiile prin arbitraj, procedura paralela, rapida si mai putin costisitoare celei din fata instantelor de judecata.

Procedura arbitrajului se regasea si in vechiul Cod de procedura civila, pastrandu-se in general prevederile anterioare, cu cateva exceptii.

Una dintre aceste exceptii este cea referitoare la modalitatea in care partile pot conveni ca litigiile viitoare sau prezente sa fie solutionate pe calea arbitrajului.
In vechiul Cod de procedura civila, singura cerinta era forma scrisa a clauzei compromisorii (arbitrale). Cu alte cuvinte, partile puteau hotari ca vor merge la arbitru, in loc de instantele de judecata fara a exista o forma impusa de legiuitor cu privire la modalitatea si suportul pe care aceasta clauza va fi inscrisa.

Comisia pentru aprobarea Codului, avand in componenta cu precadere membrii Comisiiilor juridice din Camera deputatilor si Senat (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?idc=100&leg=2008&cam=0&pag=comp20090916), si condusa de un notar in persoana domnului Buda Daniel (foto), a dorit insa sa ingreuneze procedura arbitrajului si sa oblige partile sa treaca pe la notar pentru a beneficia de dispozitiile suple ale Cartii a IV-a a Codului.

In acest scop, s-a introdus aliniatul 2 la art.540 care statueaza ca: “În cazul în care convenţia arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică notarială, sub sancţiunea nulităţii absolute”.(http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2010/rp413_09.pdf)

Explicatia Comisiei a fost aceea ca astfel se realizeaza o coroborare a textului viitorului Cod de procedura civila cu art.1244 a Codullui civil.

Lecturarea art.1244 creaza insa o nedumerire, pentru ca acesta are cu totul alt obiect decat Cartea a IV-a si nu poate fi folosit ca argument juridic pentru introducerea aliniatului 2 la art.540.

Art.1244 dispune ca: “În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară”.

Dar conventia arbitrala nu stramuta sau constituie drepturi reale, ci doar reglementeaza modul in care partile urmeaza sa solutioneze litigiul, respectiv prin arbitraj.

Transferul dreptului de proprietate se realizeaza prin hotararea arbitrala si nu prin clauza compromisorie, astfel incat alin. 2 al art.540 nu numai ca nu poate fi coroborat cu art.1244, dar creeaza confuzie si contrarietate.

O a doua prevedere pro-notariate a fost cea introdusa la alin.2 a art.594 “În cazul în care hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei sau notarului public pentru a obţine, după caz, învestirea cu titlul executoriu sau un act autentic notarial, în baza căruia, după verificările impuse de lege, efectuate de către instanţa de judecată sau de către notarul public, şi după achitarea de către părţi a impozitului privind transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altului drept real asupra bunului imobil în cauză.”

Aceasta prevedere nu are nicio explicatie formala din partea Comisiei. Ar fi fost foarte greu de altfel sa explici juridic cum o hotarare arbitrala, echivalenta cu o hotarare judecatoreasca, beneficiind de putere executorie de la pronuntare, act eminamente autentic, poate sa fie “confirmata” de un notar, organ administrativ.

In realitate, notarii au urmarit prin aceste prevederi lipsirea de efecte a procedurii arbitrale si obligarea justitiabililor sa mearga fie la notar pentru reglementarea inclusiv a conflictelor referitoare la transferul drepturilor reale.

De mentionat ca dupa intrarea in vigoare a Noului Cod, Oficiile de cadastru si publicitate imobiliara, aflate sub influenta totala a Uniunii Notarilor (comisii mixte de interpretare a legislatiei astfel incat sa se asigure ca registratorii de Carte funciara nu au derapaje in interpretarea legii intr-un sens care sa nu fie favorabil notarilor) au inceput sa refuze intabularea hotararilor arbitrale, sub motiv ca nu sunt acte autentice.

Este putin probabil ca toti membrii Comisiei parlamentare insarcinate cu dezbaterea Codului de procedura civila sa fi semnat in cunostinta de cauza raportul avand ca autor comun, anonim si iresponsabil “Comisia”.

Insa cei mai multi din Comisie, unul dintre acestia fiind domnul Ciuca, notar in functie, sau domnii Sova si Ponta, jurisiti de meserie, cu experienta in discutii pe marginea proiectelor de acte normative, au avut cunostinta sau initiat modalitatea partinica si lipsita de fundament juridic in care a fost modificat “pe sub masa” Codul, una dintre legile cele mai importante ale Romaniei, doar pentru protejarea si imbogatirea unei caste profesionale.sursa

7170 Total Vizualizări 2 Vizualizări Astăzi

Adaugă primul comentariu pentru articolul "CUM SE TRANZACTIONEAZA O LEGE"

Scrie un comentariu

Adresa ta de mail nu va fi publicată.

*